Atunci când o companie decide să lanseze o rundă de investiții, atenția se concentrează de obicei pe evaluare, capitalul propriu care urmează să fie oferit sau strategia de creștere. Cu toate acestea, experiența arată că, chiar înainte de a discuta cifrele, adevăratul filtru este adesea statutul juridic al companiei.
Negocierea financiară poate fi bine structurată, dar dacă cadrul legal nu este în regulă, tranzacția este amânată, devine mai scumpă sau pur și simplu nu se încheie.
Dintr-o perspectivă sistematică, riscurile care afectează cel mai frecvent o rundă de finanțare pot fi grupate în trei categorii principale: neconformitatea cu reglementările, deficiențe în structura corporativă, în special în acordul acționarilor, și situații neprevăzute legate de activele principale ale proiectului.
Neconformitate cu reglementările
Primul nivel de analiză este cel de reglementare.
Fiecare companie trebuie să își desfășoare activitatea în conformitate cu cadrul de reglementare aplicabil. Cu toate acestea, în etapele inițiale, este relativ frecvent ca anumite obligații să fie amânate sau interpretate cu o oarecare flexibilitate. Ceea ce ar putea părea gestionabil în operațiunile zilnice devine o situație neprevăzută concretă în timpul due diligence.
Este frecvent să se detecteze activități supuse autorizării administrative fără a fi obținut permisul corespunzător, încălcări ale reglementărilor privind protecția datelor cu caracter personal, condiții contractuale care nu respectă reglementările sectoriale sau o lipsă de adaptare la reglementările specifice din sectoarele reglementate.
Trebuie menționat că investitorii nu analizează doar rentabilitatea potențială a proiectului, ci și existența riscurilor care ar putea pune în pericol continuitatea acestuia. O penalizare semnificativă, o limitare operațională sau invaliditatea anumitor clauze contractuale pot modifica substanțial peisajul investițional.
Prin urmare, înainte de a iniția o rundă de finanțare, este recomandabil să se verifice gradul de conformitate cu reglementările și, dacă este necesar, să se remedieze situația.
Structura corporativă și acordul acționarilor
Al doilea set de riscuri se află în sfera corporativă internă. Și merită subliniat acest aspect: adesea, principala sursă de tensiune nu este actul constitutiv, ci acordul acționarilor.
Intrarea unui investitor implică, în general, o majorare de capital și o schimbare a echilibrului dintre acționari. În acel moment, acordul acționarilor încetează să mai fie un acord intern între fondatori și devine, fără îndoială, documentul care modelează guvernanța, procesul decizional și, în cele din urmă, viitoarele strategii de ieșire.
Este frecvent să găsim acorduri redactate în etapele inițiale fără a anticipa scenarii de creștere. Acestea includ clauze vagi de tip „drag-along” sau „tag-along”, drepturi de veto excesiv de largi, supermajorități care împiedică viitoarele majorări de capital, finanțare preferențială acordată fără a lua în considerare rundele de finanțare ulterioare și lipsa unor reglementări clare privind noile emisiuni și planurile de stimulare.
Deși acordul este obligatoriu din punct de vedere juridic, impactul său practic este decisiv. Dacă cadrul intern nu este structurat corespunzător, intrarea unui nou investitor va necesita o renegociere prealabilă. Iar această renegociere poate fi uneori mai complexă decât runda de finanțare în sine.
La aceasta se adaugă necesitatea unei consecvențe între acordul acționarilor și statutul companiei. Lipsa de coordonare dintre aceste două instrumente creează incertitudine juridică și necesită adaptarea cadrului corporativ înainte de încheierea tranzacției.
În mod similar, trebuie revizuite aspectele comerciale de bază: depunerea conturilor anuale, înregistrarea corectă a hotărârilor corporative, actualizarea actului constitutiv și menținerea registrelor corporative. Deși pot părea simple formalități, nerespectarea acestora transmite dezordine internă.
În cele din urmă, un acord al acționarilor prost structurat nu este un detaliu minor: poate deveni principalul obstacol în calea atragerii de capital.
Active de bază și proprietate intelectuală
A treia arie de analiză se concentrează pe activele care constituie valoarea fundamentală a companiei.
În multe startup-uri, aceste active sunt intangibile: dezvoltări tehnologice, software, baze de date sau mărci comerciale. Din punct de vedere juridic, este esențial să se demonstreze că firma deține aceste active sau are suficiente drepturi pentru a le exploata.
În acest domeniu, este frecvent să se găsească dezvoltări realizate de fondatori fără un acord formal de transfer, înregistrări de mărci comerciale sau domenii pe numele unor persoane fizice sau lipsa documentelor care să dovedească transferul anumitor active strategice către companie.
Dacă proprietatea nu este documentată corespunzător, investitorul poate solicita regularizarea acesteia ca o condiție pentru oficializarea investiției. Iar dacă există dezacorduri între fondatori sau foști colaboratori, situația poate deveni semnificativ mai complicată.
Considerații pentru pregătirea unei runde de investiții
Pregătirea pentru o rundă de investiții nu ar trebui să se limiteze la crearea prezentării sau negocierea evaluării. Este recomandabil să se efectueze o analiză cuprinzătoare în prealabil pentru a identifica nivelul de conformitate cu reglementările, coerența dintre statutul și acordurile acționarilor, statutul juridic și de înregistrare al companiei și protecția adecvată a activelor sale principale.
O structură juridică solidă nu garantează succesul rundei de finanțare, dar reduce semnificativ riscurile care ar putea pune-o în pericol sau ar putea slăbi poziția de negociere a acționarilor.
Dacă vă gândiți să inițiați un proces de finanțare, analizarea acestor aspecte în prealabil poate facilita negocierile și vă poate consolida poziția în fața potențialilor investitori.
La Sabios.ro, analizăm statutul juridic al fiecărui proiect pentru a anticipa eventualele situații neprevăzute și a structura în mod corespunzător creșterea acestuia.
