Cumpărarea și vânzarea unei unități productive este unul dintre mecanismele pe care legislația privind falimentul le prevede pentru ca societățile comerciale să își continue activitatea în afara procesului de faliment, cu singularitatea că o vor face sub tutela altui proprietar. Sub conducerea achizitorului, societatea, ca subiect, va evita, printre altele, dispariția resurselor umane și afacerii în sine, piloni care susțin activitatea propriu zisă.
Procesul este inițiat de către terțul interesat informând Administrația de Resort și Societatea Comercială despre intenția sa inițială. Administrația Falimentului, care exercită reprezentarea și asigură protecția efectivă a Societății, se va ocupa de studierea propunerii acestui terț. Odată evaluată propunerea, trebuie comunicată Tribunalului Mercantil care judecă procedura de insolvență ținând seama de raportul prezentat de către dumneavoastră, astfel încât Judecătorul să fie de acord sau să respingă propunerea după caz.
Este vital pentru acest proces ca Administratorul de faliment să evalueze dacă operațiunea proiectată este realizată în interesul declarării falimentului: al creditorilor, salariaților și al oricărei alte părți afectate de acesta.
Legislația falimentului prevede că nu există succesiune de firme, cu excepția secțiunii muncii. Succesiunea nu va afecta creditele de faliment, chiar și pe cele clasificate ca fiind împotriva succesiunii înainte de vânzare.
Dobânditorul nu se subrogă așadar în niciuna dintre obligațiile anterioare, cu singura excepție a celor aferente ordinii de muncă, vizând ultimii 3 ani. Creditele de la Administrații precum Asigurările Sociale sau Agenția Spaniolă de Administrare Fiscală nu vor fi plătite.
Articolul 42.1 c) din Legea generală a impozitelor recunoaște în mod expres scutirea menționată mai sus pentru:
„dobânditorii de firme sau activități economice aparținând unui debitor falimentat atunci când achiziția are loc în cadrul unei proceduri de faliment”.
În ceea ce privește cesiunea contractuală, nu este necesară obținerea consimțământului societății în proces de faliment sau a celeilalte părți contractante pentru a subroga contractele pe care Societatea le avea anterior în vigoare cu furnizori strategici sau alți terți care sunt vitale pentru desfășurarea activității de afaceri, înțelegându-se cesiunea ca fiind automată, dar cu excepții.
Experții sabios.ro vă stau la dispoziție pentru orice informații suplimentare.
