Într-o rundă de investiții, accentul se pune de obicei pe indicatori, creștere sau produs. Cu toate acestea, există un element care influențează direct tranzacția: due diligence-ul legal al companiei.
Investitorii nu analizează doar potențialul afacerii. Ei trebuie să înțeleagă ce cumpără, cum este structurată și ce riscuri își asumă. În acest scop, se desfășoară un proces de due diligence legală, care, în practică, dezvăluie adesea probleme care nu au fost întotdeauna identificate anterior.
Mai jos sunt principalele aspecte analizate în acest proces.
Tabelul de plafonare și acordul acționarilor: punctul de plecare al oricărei due diligence
Tabelul de plafonare este unul dintre primele puncte de analiză. Nu este vorba doar de cine deține acțiuni, ci și de modul în care acestea sunt distribuite și dacă această structură are sens din perspectiva investițiilor.
În etapele inițiale, este relativ frecvent să se găsească distribuții dezechilibrate, acționari cu participații semnificative, dar fără implicare reală, sau acorduri care nu au fost formalizate corespunzător. Aceste situații nu împiedică neapărat investiția, dar de obicei necesită restructurare înainte de a merge mai departe. Atunci când tabelul de plafonare este neclar, tranzacția devine complicată. Și, în multe cazuri, mai mult decât se aștepta.
Acordul acționarilor existent marchează punctul de plecare. Investitorul trebuie să înțeleagă ce reguli sunt în vigoare și dacă acestea îi permit intrarea în condiții rezonabile. Aici apar adesea unele dintre cele mai frecvente probleme de due diligence: clauze prost definite, majorități care blochează decizii importante sau restricții de transfer care nu reflectă realitățile unei runde de finanțare.
De asemenea, este frecvent ca procesul de acordare a drepturilor fondatorilor să fie reglementat inadecvat, ceea ce ridică îndoieli cu privire la implicarea lor continuă în proiect. Când se întâmplă acest lucru, renegocierea este de obicei necesară. Și asta, inevitabil, întârzie tranzacția.
Proprietatea intelectuală, contractele și conformitatea cu reglementările: Unde apar riscuri reale
Proprietatea intelectuală este o problemă critică, în special în startup-urile tehnologice. Investitorii trebuie să confirme că firma deține activele pe care se bazează valoarea sa. Cu toate acestea, nu este neobișnuit să se găsească dezvoltări realizate de terți fără o cesionare corespunzătoare sau chiar de fondatorii înșiși, fără ca drepturile să fi fost cesionate corect companiei.
Aceste situații creează un risc evident: este posibil ca firma să nu dețină de fapt activele sale principale. Atunci când acest lucru este detectat, este de obicei necesar să se remedieze situația înainte de încheierea investiției.
Contractele relevante ale companiei ne permit să înțelegem cum funcționează în practică. Dincolo de produs sau indicatori, acestea reflectă gradul de formalizare a afacerii. În multe startup-uri aflate în stadiu incipient, contractele sunt inexistente sau excesiv de simpliste. Acest lucru este valabil mai ales în relațiile cu clienții sau furnizorii strategici.
Problema nu este doar formală. Lipsa unui suport contractual adecvat creează incertitudine cu privire la recurența afacerii, obligațiile asumate și riscurile potențiale pentru terți. Și această incertitudine cântărește puternic într-un proces de investiții.
Respectarea reglementărilor a trecut de la a fi un aspect secundar la un element central în multe tranzacții. Acest lucru este evident mai ales în sectoarele reglementate, dar nu se limitează la acestea. Protecția datelor, de exemplu, este un punct de verificare practic standard. La fel este și analiza utilizării tehnologiei și a prelucrării informațiilor.
În practică, nerespectarea reglementărilor în acest domeniu este mai frecventă decât pare. Și, deși nu blochează întotdeauna investiția, duce adesea la ajustări sau condiții suplimentare.
Analiza juridică se concentrează, de asemenea, asupra echipei. Nu numai asupra cine face parte din companie, ci și asupra modului în care este structurată această relație. Este obișnuit să se revizuiască contractele de muncă, acordurile de confidențialitate și clauzele de neconcurență. Există însă un punct deosebit de sensibil: implicarea fondatorilor. Atunci când nu există un sistem de acordare a drepturilor sau mecanisme care să asigure implicarea lor continuă, riscul este evident. Iar investitorii iau acest lucru foarte în serios.
Unul dintre principalele obiective ale due diligence este identificarea riscurilor potențiale. Cu alte cuvinte, a problemelor existente sau potențiale care ar putea afecta compania. Aceasta include datorii, litigii, încălcări ale contractelor și riscuri de reglementare. Compania nu trebuie să fie complet lipsită de riscuri – ceea ce se întâmplă rar – dar aceste riscuri trebuie identificate și, pe cât posibil, controlate. Atunci când nu sunt, impactul se extinde adesea asupra negocierii.
În cele din urmă, este analizată documentația tranzacției în sine. Fișa termenilor și condițiilor, acordul de investiții, modificările statutului și noul acord al acționarilor trebuie să reflecte cu exactitate ceea ce părțile au convenit. Deși această fază vine ulterior, problemele identificate în timpul due diligence ajung adesea să se reflecte aici, fie sub formă de condiții, garanții sau ajustări ale structurii tranzacției.
Ce se întâmplă când apar probleme?
Când analiza juridică detectează probleme, tranzacția nu este de obicei anulată complet. Dar se schimbă. În multe cazuri, anumite probleme vor trebui rezolvate înainte de încheiere. În altele, termenii financiari sunt ajustați sau se introduc mecanisme de protecție a investitorilor. Și, în situații mai complexe, tranzacția s-ar putea să nici nu se încheie.
În concluzie, procesul juridic dintr-o rundă de investiții nu este o simplă formalitate. Este un instrument pentru a evalua nivelul de organizare și maturitate al companiei. O structură juridică clară, coerentă și bine documentată facilitează procesul și reduce fricțiunile. În schimb, problemele juridice, deși frecvente, introduc incertitudine și afectează direct tranzacția.
În practică, anticiparea acestor probleme face diferența dintre o rundă fără probleme și una care se prelungește, devine complicată sau nu se încheie.
