Digitalizarea activelor transformă modul în care acestea sunt reprezentate, transferate și gestionate. În acest context, tokenizarea s-a impus ca una dintre cele mai relevante dezvoltări din ecosistemul blockchain.
În ciuda prezenței sale tot mai mari astăzi, conceptul continuă să genereze confuzie. Este adesea asociat automat cu criptomonedele, când, în realitate, acestea constituie doar o aplicație specifică în cadrul unui fenomen mult mai amplu.
Înțelegerea a ceea ce înseamnă tokenizarea, ce tipuri de token-uri există și cum se încadrează acestea în cadrul de reglementare european este esențială pentru profesioniștii din domeniul juridic care interacționează în prezent cu economia digitală.
Tokenizarea nu este sinonimă cu criptomonedele.
Când se menționează blockchain-ul, mulți oameni se gândesc automat la Bitcoin sau la speculații financiare. Cu toate acestea, criptomonedele sunt doar o aplicație specifică a ceva mult mai mare.
Tokenizarea constă, din punct de vedere legal și tehnologic, în reprezentarea digitală a unui activ, drept sau utilitate prin intermediul unui token înregistrat într-o rețea blockchain. Cu alte cuvinte, tokenizarea implică convertirea unui activ sau drept într-o unitate digitală transferabilă și programabilă.
Acest activ poate fi practic orice: bani, acțiuni ale unei companii, proprietăți imobiliare, opere de artă, drepturi de acces la servicii, proprietate intelectuală sau chiar active fizice din lumea reală.
Aici rezidă conceptul cheie pentru înțelegerea ecosistemului actual: tokenizarea activelor reale.
Blockchain-ul nu creează neapărat valoare nouă. Acesta digitalizează reprezentarea legală a valorii existente, permițând trasabilitatea, divizarea și transferul acesteia fără intermediari tradiționali.
Prin urmare, criptomonedele nu sunt originea tokenizării. Sunt pur și simplu token-uri a căror valoare derivă din sistemul economic digital în care operează.
Diferența dintre token-urile utilitare, token-urile de securitate și NFT-uri
Una dintre cele mai frecvente greșeli în ecosistemul blockchain este presupunerea că toate token-urile au aceeași natură juridică. Cu toate acestea, din perspectivă juridică, clasificarea unui token nu depinde de tehnologia utilizată, ci de funcția sa economică și de drepturile pe care le încorporează.
În consecință, regimul juridic aplicabil nu este determinat de faptul că un activ este tokenizat, ci de ceea ce reprezintă de fapt acel token.
Regulamentul (UE) 2023/1114, cunoscut sub numele de MiCA (Regulamentul privind piețele criptoactivelor), introduce un cadru armonizat pentru anumite criptoactive, stabilind trei categorii principale de reglementare:
Token-uri cu referire la active.
Token-uri de monedă electronică.
Alte criptoactive, care includ token-uri utilitare.
Cu toate acestea, MiCA nu își propune să reglementeze întregul fenomen de tokenizare. Regulamentul în sine recunoaște că anumite token-uri, în special cele care reprezintă instrumente financiare, nu intră sub incidența sa.
În special, așa-numitele token-uri de securitate, atunci când încorporează drepturi inerente valorilor mobiliare negociabile sau instrumentelor financiare, sunt supuse cadrului tradițional al pieței europene de valori mobiliare, în principal Directivei MiFID II și legislației naționale corespunzătoare.
Concluzia juridică este clară: funcția token-ului va determina regimul său juridic.
TOKEN-URI UTILITARE: ACCES, NU INVESTIȚII
Token-urile utilitare sunt „criptoactive, altele decât token-urile garantate cu active sau token-urile de monedă electronică”, așa cum sunt definite de Regulamentul MiCA.
Aceste token-uri acordă acces la un produs sau serviciu în cadrul unui ecosistem digital. Ele acționează ca un mecanism digital de utilizare sau consum, permițând deținătorului să interacționeze cu o platformă sau să beneficieze de funcționalități specifice.
Exemple comune:
Acces la platforme SaaS.
Servicii în cadrul metaversurilor.
Programe de fidelizare tokenizate.
Factorul determinant este că nu acordă drepturi de participare financiară sau așteptări de profitabilitate. Prin urmare, nu sunt de obicei considerate instrumente financiare.
Provocarea juridică în acest caz este de obicei legată de protecția consumatorilor, transparență și conformitate tehnologică, mai degrabă decât de considerații financiare.
TOKENURI DE VALOARE MOBILIARĂ: CÂND TOKENUL ESTE UN ACTIV FINANCIAR
Tokenurile de valoare mobiliară reprezintă drepturi economice sau financiare asupra unui activ subiacent și îndeplinesc funcții echivalente cu cele ale instrumentelor financiare tradiționale.
Acestea pot fi echivalente cu acțiuni, participații la capital, datorii, drepturi de investiții sau chiar împărțirea profitului.
Din punct de vedere juridic, tehnologia blockchain este irelevantă pentru clasificarea sa de reglementare. Dacă tokenul încorporează o așteptare de investiții sau drepturi economice caracteristice unui titlu de valoare negociabil, se vor aplica reglementările pieței de valori mobiliare, inclusiv MiFID II, Regulamentul privind prospectul și supravegherea de către autoritățile naționale, cum ar fi CNMV (Comisia Națională Spaniolă pentru Pieța de Valori Mobiliare).
Urmând principiul neutralității tehnologice, conform căruia tehnologia nu modifică natura juridică a activului, un instrument financiar rămâne un instrument financiar, chiar dacă reprezentarea sa este digitală și descentralizată.
NFT-uri: SINGULARITATEA DIGITALĂ
NFT-urile (Non-Fungible Tokens – Jetoane Nefungibile) constituie o categorie distinctă bazată pe nefungibilitate; Adică, fiecare token posedă caracteristici unice care îl fac neschimbabil cu un alt echivalent.
Acestea sunt folosite pentru a reprezenta artă digitală, obiecte de colecție, active de jocuri, certificate digitale și drepturi de proprietate intelectuală.
Din perspectivă juridică, NFT-urile ridică probleme diferite față de token-urile financiare. Accentul de reglementare este de obicei pus pe proprietatea intelectuală, licențele de utilizare, autenticitatea digitală și drepturile asociate cu token-ul, comparativ cu activul pe care îl reprezintă.
Și aici apare o concepție greșită des întâlnită: cumpărarea unui NFT nu implică neapărat dobândirea drepturilor de autor asupra operei, cu excepția cazului în care există o cesiune expresă.
Tokenizarea activelor reale
Dincolo de ecosistemul pur digital, adevăratul potențial al tehnologiei blockchain se manifestă în tokenizarea activelor reale, adică în reprezentarea digitală a activelor tradiționale prin intermediul token-urilor înregistrate pe o rețea descentralizată.
Activul subiacent poate fi foarte divers, de la imobiliare la acțiuni, mărfuri sau opere de artă.
Tokenizarea permite:
Divizarea activelor tradițional ilichide.
Facilitarea piețelor secundare globale.
Reducerea intermedierii. Automatizarea conformității prin contracte inteligente.
Creșterea transparenței și a trasabilității.
În esență, nu creează un nou activ, ci mai degrabă o nouă reprezentare juridică și tehnologică a unui activ existent.
