Excluderea asociaților într-o societate cu răspundere limitată (LLC) este un mecanism juridic excepțional care permite societății să forțeze plecarea unuia dintre asociații săi atunci când există o cauză legală sau statutară suficientă. Nu trebuie confundată cu retragerea unui asociat: în cazul retragerii, asociatul decide să părăsească societatea în anumite circumstanțe recunoscute de lege sau de actul constitutiv; în cazul excluderii, pe de altă parte, societatea însăși decide să elimine un asociat din cauza unui comportament sau a unor circumstanțe care justifică plecarea acestuia.
În cazul SRL-urilor, acest mecanism îndeplinește o funcție de protecție internă. SRL-urile tind să aibă o structură mai închisă și mai personală decât societățile pe acțiuni (SALC): asociații nu sunt pur și simplu investitori anonimi, ci persoane fizice ale căror acțiuni pot afecta direct funcționarea proiectului comun. Prin urmare, atunci când un asociat încalcă obligațiile esențiale, concurează neloial cu societatea sau provoacă daune semnificative, sistemul juridic permite excluderea lor, cu condiția respectării garanțiilor legale.
Legea spaniolă a societăților comerciale (Ley de Sociedades de Capital) prevede trei motive juridice specifice de excludere în societățile cu răspundere limitată. În primul rând, un asociat poate fi exclus pentru neîndeplinirea intenționată a obligațiilor accesorii. Aceste obligații se adaugă la simpla contribuție de capital și sunt de obicei stipulate în actul constitutiv, cum ar fi furnizarea anumitor servicii, neconcurența, furnizarea de bunuri sau îndeplinirea anumitor obligații de colaborare. În al doilea rând, un asociat administrator poate fi exclus pentru încălcarea clauzei de neconcurență. În al treilea rând, un asociat administrator poate fi, de asemenea, exclus dacă a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească definitivă să despăgubească societatea pentru daunele cauzate de acte contrare legii sau statutului sau efectuate fără diligența necesară. Aceste motive sunt prevăzute la articolul 350 din Legea societăților comerciale spaniole.
Pe lângă aceste motive juridice, actul constitutiv poate stabili și alte motive de excludere. Cu toate acestea, orice formulare generică sau ambiguă nu este suficientă. Motivele trebuie definite cu suficientă precizie, astfel încât asociații să știe dinainte ce comportamente sau circumstanțe pot duce la excluderea lor forțată. Legea permite adăugarea, modificarea sau eliminarea motivelor legale de excludere, dar necesită consimțământul tuturor membrilor. Această cerință este logică: introducerea unui nou motiv de excludere afectează în mod direct statutul juridic al fiecărui membru și, prin urmare, nu poate fi impusă printr-un vot cu majoritate simplă.
Din punct de vedere procedural, excluderea nu este automată. Adunarea generală trebuie să adopte rezoluția corespunzătoare. Procesul-verbal al adunării, sau o anexă la acesta, trebuie să consemneze identitatea acționarilor care au votat în favoarea rezoluției de excludere. Această formalitate este importantă deoarece permite verificarea cine a inițiat decizia și se poate dovedi relevantă dacă devine necesar să se apeleze ulterior la instanță.
În plus, există o protecție specială pentru acționarii care dețin o participație semnificativă. Dacă acționarul afectat deține 25% sau mai mult din capitalul social, excluderea va necesita, pe lângă hotărârea adunării generale, o hotărâre judecătorească definitivă, cu excepția cazului specific al unei hotărâri judecătorești împotriva acționarului administrator pentru a despăgubi societatea. Această cerință judiciară se aplică atunci când acționarul nu este de acord cu excluderea. Acest lucru împiedică majoritatea acționarilor să elimine în mod abuziv un acționar semnificativ fără supraveghere judiciară.
În urma rezoluției de excludere, apare o întrebare crucială: valoarea acțiunilor acționarului exclus. Excluderea nu înseamnă că acționarul își pierde investiția fără despăgubiri. Ca regulă generală, aveți dreptul să primiți valoarea justă a acțiunilor dumneavoastră. Dacă societatea și acționarul nu se pot înțelege asupra acestei valori sau asupra cine ar trebui să le evalueze și cum, evaluarea va fi efectuată de un expert independent numit de registratorul comercial de la sediul social al societății. Acest expert va emite un raport care va servi drept bază pentru determinarea sumei care urmează a fi rambursată.
Odată ce valoarea a fost stabilită, acționarul exclus are dreptul la rambursarea corespunzătoare. Legea prevede că, în termen de două luni de la primirea raportului de evaluare, acționarii afectați pot obține valoarea justă a acțiunilor lor la sediul social al societății. Dacă această perioadă trece fără efectuarea plății, administratorii trebuie să depună suma la o instituție de credit din municipiul în care se află sediul social al societății.
În cele din urmă, excluderea trebuie documentată corespunzător. Dacă acțiunile sunt răscumpărate, administratorii trebuie să întocmească un act public de reducere a capitalului social, specificând acțiunile răscumpărate, identitatea acționarului afectat, motivul răscumpărării, data rambursării sau a depunerii și noul cuantum al capitalului social. Dacă, dimpotrivă, societatea achiziționează acțiunile, se va emite actul public de achiziție corespunzător.
În concluzie, excluderea asociaților dintr-o societate cu răspundere limitată este posibilă, dar nu poate fi utilizată doar ca un instrument de exercitare a presiunii asupra asociaților sau ca un mijloc informal de soluționare a conflictelor interne. Aceasta necesită temeiuri legale sau statutare, o hotărâre a adunării generale a acționarilor, respectarea majorităților și formalităților aplicabile, o posibilă revizuire judiciară în anumite cazuri, o evaluare obiectivă a acțiunilor și rambursarea către asociatul exclus. Atunci când este utilizată corect, aceasta protejează societatea de comportamente care dăunează scopului său comun; atunci când este implementată necorespunzător, poate duce la contestații legale, răspundere și chiar la conflicte corporative mai mari.
