Atunci când evaluați prețul unei companii, este important să cunoașteți principalele metode de evaluare. Unul dintre elementele principale ale contractului de vânzare -cumpărare ale afacerii (care îl diferențiază de restul achiziției și vânzării de bunuri și care justifică complexitatea acestuia) este acela că obiectul său este o afacere în exploatare care generează fluxuri care fac ca evaluarea acesteia să difere de la o zi la alta.
Așadar, în cursul negocierilor de vânzare a societăților comerciale, este imposibil ca părțile să stabilească cu exactitate care va fi evaluarea societății la momentul efectuării transferului.
Soluția este, așadar, ca părțile să stabilească un moment de timp în care să ia în considerare informațiile financiare ale companiei (de exemplu, ultimele situații financiare auditate) și, pe baza acestora, să stabilească un preț provizoriu al companiei care va fi ajustat si definitiv de îndată ce părțile pot verifica evaluarea reală a societății la data la care are loc transferul de la vânzător către cumpărător, adică la închidere.
Evaluarea societății obiect al vânzării constituie punctul de plecare pentru determinarea prețului acesteia.
Prețul unei companii, așa cum vom vedea, nu trebuie să coincidă cu evaluarea care i-a fost atribuită (și este normal ca acestea să nu coincidă) din simplul motiv că metodele de evaluare a companiei încorporează parametri precum așteptarea unei creșteri viitoare a cifrei de afaceri a firmei și valoarea suplimentară creată de integrarea firmei achiziționate în afacerile cumpărătorului și de obicei nu acordă atenție structurii de capital existentă a companiei (datorii și numerar).
Așadar, două afaceri cu evaluare identică, adică cu capacitate identică de a genera profituri în viitor, din punct de vedere al aceluiași cumpărător, pot avea, pentru acesta, un preț diferit datorită unei structuri de capital diferite, adică un preț mai mare, sau datoria netă mai mică înțeleasă ca diferența dintre datorie și numerar.
Principalele metode de evaluare utilizate în practica de cumpărare și vânzare a companiilor sunt două, metoda bazată pe generarea fluxurilor de numerar și metodele comparative cu aplicarea multiplilor, dintre care se remarcă multiplii EBITDA.
Prețul unei companii: metoda reducerii și fluxurile de numerar viitoare
Metoda de actualizare a fluxurilor de numerar viitoare se bazează pe regula valorii prezente care prevede că valoarea oricărui activ financiar este valoarea actuală a fluxurilor sale viitoare de numerar. Se calculează fluxurile de numerar libere proiectate ale companiei (după impozite, dar fără a lua în considerare datoria) pe o anumită perioadă de ani.
Apoi se calculează valoarea reziduală a companiei (care funcționează ca flux de numerar final la sfârșitul perioadei luate în considerare) și se alege o anumită rată de actualizare care reflectă riscul investiției. Actualizarea sumei fluxurilor de numerar libere și a valorii reziduale calculate actualizate prin aplicarea ratei respective va fi valoarea companiei.
Metoda multiplilor EBITDA
EBITDA este profitul companiei înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare și constituie o amploare bună pentru evaluarea companiilor deoarece elimină conceptele care pot da naștere la o mai mare denaturare a rezultatelor unei companii, și anume, structura capitalului (datoria) , presiunea fiscală (impozite) și cheltuielile contabile legate de deținerea mijloacelor fixe (depreciere și amortizare).
Acest lucru vă permite să faceți comparații corecte între companii, indiferent de jurisdicția lor.
Rezultatul aplicării metodei de evaluare nu constituie valoarea acțiunilor sau, cu alte cuvinte, prețul de cumpărare și vânzare (valoarea capitalului propriu) ci mai degrabă valoarea companiei (valoarea întreprinderii).
Motivul de bază este cel deja avansat, acela că nici EBITDA și nici conceptul de free cash flow nu acordă atenție structurii de capital a companiei (datoria netă), ci se concentrează mai degrabă pe capacitatea de a genera profit sau cash flow-uri viitoare ale societății.
Prin urmare, din cele de mai sus se poate deduce că:
Valoarea întreprinderii este valoarea acesteia asumând zero numerar și zero datorii (fără datorii/fără numerar).
Valoarea capitalului propriu este valoarea întreprinderii redusă cu datoria financiară netă, aceasta fiind diferența dintre datorie și numerar.
Odată ce valoarea întreprinderii a fost calculată, cumpărătorul va ține cont de datele care au fost convenite cu vânzătorul ca referință pentru calcularea prețului provizoriu al întreprinderii (cele mai recente situații financiare auditate), va scădea datoria și numerarul înregistrat (precum și alte concepte de datorie și numerar pe care cumpărătorul le-a detectat în timpul procesului de Due Diligence) și va obține valoarea capitalului propriu care va fi plătită vânzătorului.
În Sabios.ro, avem o vastă experiență în domeniu, avocații noștri comerciali vă vor sfătui cu plăcere cu privire la tot ce aveți nevoie. Întrebați-ne!
