Spre deosebire de afirmația frecventă care menționează că singura îndatorire a asociatului este de a contribui cu capital la înființarea Societății Comerciale, atât Legea Societăților de Capital, cât și Jurisprudența Curții Supreme au permis definirea unei serii de obligații inerente condiției de asociat într-o Societate cu Răspundere Limitată, obligații care, dacă sunt încălcate, conduc la asumarea răspunderii.
Atribuțiile asociaților într-o Societate Comercială sunt, fără îndoială, un mecanism care oferă siguranță și garanții celorlalți participanți din cadrul acesteia, de la Administratori, la ceilalți Parteneri și la Terți cu drepturi legitime.
Așa s-a putut delimita o listă a principalelor atribuții ale asociaților, printre care se menționează obligația de a notifica scopul transferării acțiunilor societății, cu respectarea beneficiilor complementare stabilite în Statutul Societății precum: obligația de loialitate, datoria de bună-credință, datoria de a contribui, printre altele.
În continuare, vă prezentăm principalele detalii de reținut pentru fiecare dintre acestea:
Obligația de a notifica scopul asociatului de a transfera acțiunile sociale
Este important de înțeles că sistemul de transfer al acțiunilor companiei va fi diferit între o Societate pe Acțiuni și o Societate cu Răspundere Limitată. În principal în S.A. transmiterea va fi liberă, pe când în S.L. aceasta va fi supusă unei serii de formalități și obligații prevăzute de Legea Societăților de Capital.
Una dintre principalele obligații ale asociatului într-o Societate cu Răspundere Limitată este de a înștiința ceilalți asociați cu privire la dorința sa de a transfera acțiunile pe care le posedă în numele său. Această procedură garantează îndeplinirea dreptului pe care îl au ceilalți asociați de dobândire preferențială a participațiilor sociale.
Pentru a respecta această obligație legală, acționarul care intenționează să își cedeze acțiunile trebuie să notifice în scris administratorilor (articolul 107 LSC), cu precizarea numărului de acțiuni pe care dorește să le cedeze, persoana care urmează să le achiziționeze, prețul și alte caracteristici ale operațiunii.
În plus, nu va fi suficient doar să vă comunicați dorința de a transfera acțiunile sociale, apoi, Societatea însăși, adică asociații săi reuniți în Adunarea Generală, trebuie să consimtă transferul acțiunilor. La acel moment, dacă există vreun asociat interesat să achiziționeze acțiunile Societății în condițiile ofertei transmise, acesta poate anunța și proceda la achiziția lor.
Este important să se respecte orice altă prevedere referitoare la transferul acțiunilor care figurează în Actul Constitutiv, fie pentru a împiedica transferul acestora, fie pentru a-l facilita. În orice caz, trebuie avute în vedere în orice moment prevederile articolului 108 din LSC, care scoate în evidență că orice prevedere din EESS care face ca transferul acțiunilor într-o Societate cu Răspundere Limitată să fie practic gratuită, va fi nulă.
La fel de important este de menționat că, cu excepția cazului în care se prevede expres în Statutul Societății, transferul acțiunilor Societății efectuat în favoarea soților, ascendenților, descendenților sau altui asociat, va fi complet gratuit, fără a fi necesară o notificare prealabilă cu aprobarea ulterioară a Adunarea Generală a Societății.
Respectarea aporturilor auxiliare delimitate prin Statutul Societății
La înființarea unei Societăți cu Răspundere Limitată, asociații au în esență două obligații: să aducă capitalul necesar, în acest caz, cel puțin 3.000 de euro, și suplimentar așa-numitul aport auxiliar.
Reglementarea aportului auxiliar se regăsește în articolul 86 din LSC, care determină că acesta poate fi în esență de a da ceva Societății, de exemplu, un imobil, sau o obligație de a face, precum obligația unuia sau a tuturor asociaților de a muncii pentru Societate
În orice caz, Statutul propriu-zis trebuie să definească aportul auxiliar specific pe care asociatul trebuie să îl aducă Societății și condițiile în care acesta trebuie realizat, în plus trebuie să stabilească dacă se va face gratuit sau în schimbul unei sume financiare.
Obligația generală de bună-credință a asociatului
Fiecare asociat are datoria de a acționa cu bună-credință în temeiul prevederilor Codului Civil, în special așa cum se prevede în articolul 1.258.
Plecând de la logica sistemului comercial spaniol în care se subînțelege că Societatea se constituie cu un contract de asociere preliminar, semnat liber și voluntar de către asociați, prevederile contractului trebuie îndeplinite în conformitate cu buna-credință.
Un exemplu clar de a NU acționa cu bună-credință este atunci când Societatea are o datorie cu un terț pe care știe că nu o va putea lichida și totuși decide să aprobe o distribuire de dividende la sfârșitul unui exercițiu financiar, aceasta fiind o acțiune opusă de bună-credință.
Obligația de loialitate a asociaților într-o Societate cu Răspundere Limitată
În general, se discută des despre datoria de loialitate a Administratorilor unei Companii, dar cel mai dezbătut aspect este cel legat de datoria de loialitate a Asociaților.
Din acest motiv, îndatorirea de loialitate a asociaților este de obicei înțeleasă în sens strict fiduciar, adică obligația asociatului de a pune interesul societății înaintea celui propriu atunci când ia decizii discreționare, voința acestuia fiind decisivă în luarea deciziei de face sau a nu face.
Trebuie să adăugăm că, comportamentul unui asociat doar pentru că este orientat spre interesele sale personale nu este contrar îndatoririi de loialitate, până la urmă, este necesar să se efectueze o ponderare prin evaluarea situației concrete pentru a stabili dacă îndatorirea de loialitate a fost îndeplinită sau dacă aceasta a fost încălcată.
În sabios.ro suntem experți în consiliere referitor la soluționarea conflictelor corporative. Profesioniștii noștri au peste 10 ani de experiență în consilierea asociaților într-o Societate cu Răspundere Limitată.
